Daniel D. Marin

(România)

domnişoara o

(fragmente)

pe covor

domnişoara o. stă pe covor cu
ochii închişi. când expiră
ceva liniştitor îi înconjoară mâinile.
le ţine strânse între genunchi.
poate vede ceea ce nimeni
nu-şi poate imagina  poate doar
alunecă fără voie într-o peşteră cu
animale imense din alt timp.

dacă ar deschide ochii
cu siguranţă s-ar juca în voie
cu animalele imaginare.
dacă nu ar fi aşa liniştea s-ar risipi
din mâinile ei şi covorul
ar coborî încetişor pe marginea
unei prăpăstii.

ca o ispită

domnişoara o. n-a mai ieşit
de 3 zile din casă. stă cuminte
pe covor bea multă cafea şi din când
în când fumează. dacă ar deschide
fereastra aerul rece de afară s-ar
strecura ca o ispită în sufletul ei.

embrion

în drum spre cimitir o bătrână
îi spune domnişoarei o. cu o voce
tristă că Dumnezeu o iubeşte mult
şi o aşteaptă. domnişoara o. zâmbeşte
şi intră să se plimbe pe aleile
înguste citind atent fiecare epitaf.

din când în când îşi aminteşte
ce i-a spus bătrâna şi duce uşor
mâna la gură să-şi ascundă zâmbetul.
acum este în faţa unui mormânt gol
şi tot privind în jos treptat treptat
membrele apoi tot trupul ei ar putea deveni inerte
şi aluneca în groapă.

dar acolo jos domnişoara o. s-ar
simţi la fel de liniştită ca un embrion
într-un uter moale şi cald.

un joc nou

când se trezeşte domnişoara o. se priveşte

cu atenţie în oglindă. oglinda se tulbură

şi reflectă un chip rotund de fetiţă

cu ochii mari umezi. domnişoara o.

se bucură zâmbeşte cald şi o întreabă

pe fetiţă cum o cheamă. fetiţa duce

degetul la buze şi îi şopteşte la ureche

domnişoarei o. că tocmai a învăţat

un joc nou dar că mai întâi trebuie să

treacă pe acasă să-şi ia ghiozdanul.

domnişoara o. duce degetul la buze

şi cotrobăie pe sub pat. după numai

două minute scoate un ghiozdan prăfuit

iar din ghiozdan scoate triumfătoare un

caiet dictando pe care scria cu litere mari

şi strâmbe că azi chiuleşte pentru

prima oară de la şcoală pentru că va învăţa

un joc nou.

micul prinţ

micul prinţ s-a mutat în blocul de

peste drum. îl urmăreşte în fiecare

dimineaţă cu luneta cum se duce la chioşc

să cumpere lapte şi tutun.

peste noapte micul prinţ

se transformă într-un bărzăun

şi vine la ea în cameră.

desigur domnişoara o. nu ştie prea bine că el

este micul prinţ dar îi place să urmărească

foarte atent cum face nişte looping-uri

meseriaşe prin aer.

domnişoara o. crede cu tărie că într-o

bună dimineaţă nu se va

mai duce la chioşc să cumpere

lapte şi tutun ci va rămâne la ea

în cameră sub chip de micul prinţ

şi vor sta împreună toată ziua

să se uite pe rând cu luneta

la fiecare om mare.

_____________________________

Daniel D. Marin s-a născut la Călăraşi, în 26 iunie 1981. A debutat cu volumul de poezie Oră de vârf (2003), pentru care a primit Premiul pentru Poezie la Festivalul Naţional „Duiliu Zamfirescu” în 2003 şi a fost nominalizat la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – secţiunea Opera Prima în 2004. În 2008 a publicat Aşa cum a fost, iar în 2009 L-am luat deoparte şi i-am spus, pentru care a primit Premiul „Marin Mincu” în 2010. I-au apărut poeme în reviste şi antologii din Italia, Spania şi Australia şi a participat la lecturi publice în Spania şi Germania. Este realizatorul antologiei Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc (2010). În prezent este editor pe site-ul cultural RoLiteratura şi redactor asociat la revista Zon@ Literară.

Blog personal: http://danieldmarin.wordpress.com/